Alege să fii informat! - 12 Aprilie - Ziua Internaţională a Aviaţiei şi Cosmonauticii

Ziua Internaţională a Aviaţiei şi Cosmonauticii, aniversată anual în fiecare an în data de 12 aprilie, marchează primul zbor în cosmos al unui om, pe numele său Iuri Gagarin, la bordul navei sale Vostok I. Astfel, în anul 1961, Iuri Gagarin devenea primul astronaut din lume ce făcea înconjurul lumii. La acea vreme, tânărul sovietic Gargarin avea doar 27 de ani iar zborul său a durat 108 minute. 

După un zbor Gagarin a reintrat în spaţiul atmosferic şi s-a catapultat, aterizând cu paraşuta în zona Saratov. Tot cu ocazia acestui zbor, Gagarin a efectuat prima transmisiune televizată din spaţiu. Din păcate, 7 ani mai târziu, ”primul om în Cosmos”, se prăbuşea cu avionul în timpul unui zbor de antrenament.

Tot pe 12 aprilie, dar douăzeci de ani mai târziu, în anul 1981, a avut loc primul zbor al navetei spatiale Columbia, prima naveta spatiala a flotei NASA. Prima ei misiune, a durat două zile, de pe 12 aprilie pana pe 14 aprilie, 1981. 

În anul 2011, pe 07 aprilie, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie prin care a declarat data de 12 aprilie a fiecărui an Ziua Internaţională a Aviaţiei şi Cosmonauticii. ONU a dorint să marcheze prin alegerea acestei date şi ziua în care Gagarin realiza primul înconjur al lumii. 

Sursa foto : http://noosphereglobal.com

Fundaţia Liviu Marian Pop, de Sărbătorile Pascale, alături de oamenii găzduiţi în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Poienile de Sub Munte

Creştinii ortodocşi şi greco-catolici au intrat deja în atmosfera Sărbătorilor Pascale. Este săptămâna patimilor, o săptămână de post și rugăciune, o săptămână încărcată de emoție în care trebuie să învățăm să fim mai buni, mai iertători, mai înțelegători, pentru a întâmpina așa cum se cuvine Învierea Domnului.

Și pentru că bucuria vine din lucruri mărunte, în Săptămâna Mare, Fundaţia Liviu Marian Pop a încercat să aducă o rază de lumină în sufletele asistaţilor centrului din Poienile de Sub Munte.

Pe lângă alimente - ulei, făină și alte produse alimentare , Fundația a donat centrului detergent și un cuptor cu microunde.

Conducerea instituţiei a adus mulțumit Fundaţiei Liviu Marian Pop pentru gestul făcut având în vedere că toate cele primite vor fi folosite pentru prepararea hranei şi îngrijirii rezidenţilor. „Este un ajutor care vine în sprijinul tuturor persoanelor pe care le avem în grijă. 

Suntem în Postul Paştelui şi iată că mai sunt oameni cu suflet mare care se gândesc în aceste momente şi la noi. Nu putem decât să urăm tuturor Sărbători frumoase!”, a subliniat Vasile Pop, directorul instituţiei.

Liviu Marian Pop, fondatorul Fundației, şi-a respectat astfel de promisiunea făcută de 8 Martie, atunci când a vizitat centrul. De asemenea, în viitor, ministrul pentru Dialog Social promite că îi va mai vizita pe toţi cei care sunt găzduiţi acolo şi se va implica pentru a aduce un strop de bunăstare pentru ei.

Alege să fii informat! - 08 Aprilie – Ziua internaţională a romilor

În urmă cu 44 de ani, pe 08 aprilile 1971, la Londra, a avut loc primul Congres Internaţional al romilor de pretutindeni. De atunci, data de 08 aprilie are o importanţă deosebită în calendar pentru romi şi nu numai, întucât sărbătorim Ziua Internațională a Romilor. Aceasta a fost oficial recunoscută în anul 1990 în Polonia, cu ocazia celui de-al patrulea Congres Mondial al Romilor. Cu acest prilej au fost puse şi bazele Uniunii Internaţionale a Romilor (IRU) şi au fost adoptate ca fiind simboluri internaţionale imnul compus de Jarko Jovanovic “Djelem Djelem” şi drapelul. Drapelul este compus din culorile albastru şi verde la care se adaugă o roată roşie în mijloc. 

La nivel mondial, cu ocazia sărbătoririi acestei zile se organizează festivaluri tematice, spectacole, seminarii, conferinţe. Scopul celebrării acestei zile este acela de a atrage atenţia întregii societăţi asupra problemelor cu care se confruntă romii, de a prezenta frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurile cominităţii rome, de a promova multiculturalismul şi de a stopa discriminarea. 

Prin activităţi, prin conferinţe organizate cu ocazia acestei zile atât de importante pentru comunitatea romă putem atrage atenţia societăţii asupra problemelor cu care se confruntă aceştia, putem milita şi întreprinde acţiuni pentru îmbunătăţirea situaţiei educaţionale. Evenimentele organizate cu prilejul acestei zile au ca scop promovarea identității romilor. valorilor culturale ale acestora şi a limbii romani. 

Alege să fii informat! - Ziua Mondială a Sănătăţii

În fiecare an, în data de 07 aprilie sărbătorim Ziua Mondială a Sănătăţii. Ziua mondială a sănătăţii este deja la cea de-a şaizeci şi şapte-a aniversare sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Data de 07 aprilie 1948 reprezintă data în care OMS şi-a ţinut prima adunare în acest scop. În cadrul acestei întâlniri de nivel mondial s-a hotărât ca începând cu anul 1950, în ziua de 07 aprilie a fiecărui an să se sărbătorescă la nivel global Ziua Sănătăţii. 

Celebrarea acestei zile la nivel mondial are ca principal scop tragerea unui semnal de alarmă cu privire la importanţa majoră pe care o are sănătatea în viaţa fiecăruia dintre noi.. 

Majoritatea guvernelor şi organizaţiilor non-guvernamentale ce au ca domeniu de interes problemele de sănătate publică, organizează diferite conferinţe, seminarii şi activități pe această temă.

Tema propusă pentru acest an de către OMS este “ Siguranţa Alimentară” . Scopul campaniei pe această temă este e de a reliefa importanţa maximă pe care o are alimentaţia asupra sănătăţii şi vieţii noastre.

Siguranţa alimentară este o responsabilitate comună a noastră, a tuturor. OMS doreşte să atragă atenţia asupra necesităţii menţinerii unui nivel cît mai ridicat de siguranţă alimentară, mai ales prin informarea corectă şi responsibilizarea cetăţeanului. O alimentaţie sănătoasă, corectă, veghează întotdeauna la asigurarea premiselor pentru un corp sănătos. Produsele alimentare pot fi purtătoare de bacterii, viruşi sau paraziţi ce pot genera până la 200 de boli. Toate aceastea, la care se adaugă modificările genetice, substanţele chimice conţinute de alimentaţie, generează anual la nivel global decesul unui număr semnificativ de oameni, îndeosebi copii. 

Ţinând cont de fenomenul de globalizare, alimentaţia nesigură generează un risc nu doar în ceea ce priveşte sănătatea, ci şi la nivel economic. 

Fiecare stat, prin acţiunile sale în domeniul sănătăţii, în domeniul economic are sarcina de a preveni situații de urgență cu care cât mai multe state se confruntă frecvent pe acest plan în ultima perioadă. 

Dezvoltarea unor strategii de siguranță alimentară şi planuri de acţiune corect adaptate şi implementate, dar şi acțiunile noastre colective pot proteja împotriva contaminării chimice sau microbiană a alimentelor.

Măsurile de prevenire şi combatere pe acest plan trebuie întreprinse atât la nivel mondial și național. 

Încă din Antichitate, sunt evidenţiate beneficiile unei alimentaţii sănătoase de către medicul grec Hipocrate, care a trăit 104 ani. Acesta afirma „Fie ca hrana să fie medicamentul tău, şi medicamentul să îţi fie hrană.”

Alimentaţia corectă este primul pas către o viaţă lungă şi sănătoasă.

Alege să fii informat! - Paștele Catolic

Desi religia ortodoxa si cea catolica sunt foarte asemanatoare, exista suficiente diferente in ceea ce priveste cea mai importanta sarbatoare a anului, Pastele, incepand de la modul in care se tine postul pana la structura slujbei de Inviere din fiecare Biserica.

Una dintre cele mai semnificative dintre acestea este chiar data calendaristica a sarbatorii. Pana la schisma care a dus la separarea celor doua confesiuni, data era calculata dupa un sistem bine stabilit. Apoi insa, fiecare a decis calcularea ei dupa alta metoda. Comuna este orientarea in functie duminica de dupa prima luna plina ce urmeaza echinoctiul de primavara. Pe de o parte, Biserica Ortodoxa stabileste data Pastelui dupa calendarul Iulian, in timp ce Biserica Romano-Catolica alege pentru aceasta calendarul Gregorian. Astfel, ambele date ale sarbatorii se gasesc in intervalul martie - aprilie, variind cu de la o saptamana la cinci sau sase. O data la cativa ani, data coincide.

Deosebiri sunt si in perioada dinaintea Pastelui; este ceea ce numim "Postul mare". Si acest interval variaza. Ortodocsii tin post 7 saptamani; este cel mai lung post din an pentru ei, in care se mananca legume, fructe, in general produse vegetale, iar in anumite zile este permis pestele. Carnea, ouale, produsele lactate si orice este de origine animala este considerat aliment "de frupt". Credinciosii catolici tin post 4-5 saptamani, iar acesta presupune evitarea preparatelor din carne; sunt permise toate celelalte.

Si unii, si altii sarbatoresc Floriile, adica intrarea lui Iisus in Ierusalim, si inceputul Saptamanii Mari. Pe parcursul acesteia, pregatirile sunt asemanatoare. Se termina curatenia de primavara, se pregatesc diverse tipuri de mancare specifice sarbatorii (cozonaci, mancaruri din carne de miel, se vopsesc oua etc.), dar si pregatiri sufletesti; anume, impartasania. Majoritatea aleg sa se spovedeasca si sa se impartaseasca joi sau vineri inaintea Invierii.

Sambata Mare isi are propriul ritual. In cazul catolicilor, este vorba de o slujba religioasa compacta, la care participarea este obligatorie - si este vorba chiar participare activa. In cadrul slujbei se canta imnuri, se pun intrebari si se citesc pasaje din Biblie. La sfarsit, participantii sunt impartasiti cu ostie (paine nedospita) si se practica ceea ce se numeste "procesiune" - inconjurarea bisericii de catre preoti si credinciosi.

In dimineata zilei de duminica, foarte devreme, se obisnuieste sfintirea unui cosulet cu diverse alimente specifice sarbatorii: oua rosii, cozonac, carne de miel, uneori vin sau prajituri. Ritualul este practicat si de catre catolici (cu diferenta ca in unele parohii sfintirea se face sambata dupa-amiaza, inainte de Inviere).

In dupa-amiaza zilei de duminica, se mai tine un serviciu religios in ambele cazuri.

Traditia spune ca duminica vine "iepurasul", ce aduce daruri pentru copii. Cum unul dintre obiceiurile mai vechi de Paste era ca duminica sa se poarte haine noi (simbol atat crestin, cat si mai vechi, pagan, din perioada in care Pastele era sarbatoarea primaverii, a noii vieti, a naturii), cele doua au fost asociate. Astfel, copiii primesc de Paste hainute noi, pe care le poarta in aceasta zi.

http://www.eva.ro/

Alege să fii informat! - Floriile

Cea mai importantă sărbătoare ce vestește Paștele: FLORIILE sau Duminica Stâlpărilor

Cu o săptămână înaintea Paștilor, creștinii ortodocși sărbătoresc Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cum mai este cunoscută în popor. Aceasta este cea mai importantă sărbătoare care vestește Învierea Domnului, aducându-ne aminte de intrarea lui Iisus în Ierusalim. Totodată, în această zi sunt sărbătoriți toți românii care poartă nume de flori.

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (n.r. ramurile de salcie sau măslin, cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim) este una dintre cele 12 praznice împărăteşti din cursul anului bisericesc. Menţionată, pentru prima dată, în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină, fiind celebrată cu mare fast. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Semnificația religioasă a sărbătorii

În sâmbăta Floriilor, în toate bisericile ortodoxe, credincioşii poartă în mâini ramuri de salcie, care au fost sfinţite la slujba de dimineaţă, simbolizându-i pe locuitorii Ierusalimului care l-au primit cu bucurie pe Mântuitor. Începând din seara Duminicii de Florii, intrăm în Săptămâna Patimilor, care va culmina cu Sfânta zi de Joi, când a avut loc Cina cea de taină, şi cu Vinerea Mare, când a fost răstignit Iisus.

De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.

Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. În urma minunii săvârșite, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.

La început, Duminica Stâlpărilor a fost ţinută numai de comunitatea creştină din Ierusalim. Având un caracter local, nefiind cunoscută şi de alte biserici, sărbătoarea nu figurează în rândul celorlalte enumerate în “Constituţiile Apostolice” – document elaborat spre sfârşitul secolului al IV-lea. Este menţionată însă de Sfântul Ioan Gură de Aur (407), de Sfântul Epifanie de Salamina (403), de Sfântul Chiril al Alexandriei (444), care au scris omilii la această sărbătoare, precum şi de pelerina spaniolă, Egeria, care o descrie în jurnalul său de călătorie la Locurile Sfinte.

În timpul secolelor al VI-lea şi al VII-lea, sărbătoarea se răspândeşte şi în Occident, fiind menţionată de Isidor de Sevilia (636). Tot în această perioadă, se introduce şi binecuvântarea ramurilor de finic, aduse de credincioşi la biserică, iar procesiunea se mută dimineaţa.

După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraş călare pe un măgar fiind întâlnite frecvent în pictură.

Tradiții și superstiții de Florii

„Floriile“ reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“. După slujba de dimineaţă de la biserică, ramurile sfinţite şi binecuvântate de salcie sunt aduse acasă şi se ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate la icoane, la porţi, la grinda casei, sunt puse pe morminte sau într-un loc curat. Alteori, crenguţele de salcie sfinţite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul şi se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa şi familia.

Sâmbăta dinaintea Floriilor este dedicată comemorării morţilor. Ziua aceasta este numită şi „Moşii de Florii” sau „Lazărul”, obişnuindu-se ca femeile să facă „plăcinte lui Lazăr“ şi să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea. În popor se crede ca Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primavară. Potrivit tradiției, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei care spune că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, există obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la țară să facă ofranda de pomenire a morților, împărțind plăcinte de post. Profesorul Ion Ghinoiu afirma ca în ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit „Lazărita”, care era structurat dupa modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma că „Lazărita” era un ceremonial la care participau numai fetele. „Una din fete, numita Lazarita, se imbraca în mireasă și colinda împreună în fața ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pași domoli, înainte și înapoi, în cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazăr sau Lazărica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunza, moartea neașteptată prin căderea din copac, căutarea și găsirea trupului neînsuflețit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci”.

La sate, pe vremuri, se practicau de Florii câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând că în acest fel să le crească părul frumos şi bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare. Se crede că cel care înghite trei mâţişori întregi in ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât. Tot la sate exista credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere. În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite şi ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci.

Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi de Paști.

În unele sate (mai ales din sudul țării), se mai păstrează încă obiceiul de a colinda de Florii. În Sâmbăta Floriilor, copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi sănătate. Aşa cum îşi amintesc bătrânii satului, plata pentru colindători erau ouăle albe, nefierte. Numai bune pentru pregătitul Sfintelor Paşti. Oamenii puneau uneori aceste crenguțe de salcie și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodească. De aceea, nu se plantau pomi inainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămâna fără rod.

Totodată, de Florii îşi sărbătoresc ziua onomastică toti cei care la botez, au primit nume de flori, precum Narcisa, Garofița, Florin, Florina, Florica, Floare, Iris, Margareta, Camelia și altele.

La mulți ani tuturor ce poartă numele unei flori!

http://alba24.ro/